sâmbătă, 5 aprilie 2008

Praga

Praga - amănuntele pe care nu le pot uita

Din tot ce-am văzut în Praga, câteva "amănunte" mă urmăresc fără-ncetare:

Matroştile...

"Împrumutate" de la ruşi, au fost aduse la rang de artă. Sunt minunate. Este greu să le descrii. Un fel de "ouă încondeiate" româneşti. Cu preţuri variind între câţiva euro şi câteva mii. Sunt sute de magazine care le vând. Şi mereu au clienţi!...

Respect...

Cow parade!... În plin centrul oraşului, o văcuţă are pictată pe ea imaginea unei fotografii celebre. Autorul este Jan Saudek, unul dintre cei mai mari fotografi ai lumii. Cehii sunt mândri de el şi-i respectă opera. În România, probabil, niciodată nu se va întâmpla ceva asemănător!...

Păpuşile...

Cehia este o ţară în care "păpuşăria" este celebră. Vreo zece teatre de păpuşi am numărat pe o arie de 100 de metri pătraţi în plin centru praghez. Câte 5 sau 6 spectacole pe zi. Pentru toate gusturile. Păpuşile pot fi achiziţionate şi de către turişti. Din magazinele specializate, sau de pe la tarabe. Cele mai multe le-am găsit în cartierul evreiesc!...

Magazinul de pe strada mare...

A fost prima dată când am văzut atelierul-magazin al unui lutier. Viori, viole, violoncele. Totul se făcea la vedere, pentru cine voia să privească. Era ca o vrajă. Tânăra din imagine cânta dumnezeieşte. Păcat că nu am avut filme mai sensibile. Ce imagini am ratat!...

Fotografii: iulie 2003, Canon EOS 50E, filme Kodak Pro foto 100

Praga cow 1

O escală de două zile în Praga, oraşul mult visat despre care citisem atâtea poveşti... Totul era aşa cum îmi imaginasem: toate clădirile din perimetrul centrului istoric renovate cu grijă, terasele pline ochi, cu aromă de şuncă de Praga şi bere făcută după reţetă proprie, cartierul evreiesc cu umbra lui Kafka pe ziduri, statuile de pe podul Carol privind la apa răcoroasă a Vlâtavei, micile teatre de păpuşi îmbiindu-te la spectacole de dimineaţă şi până seara, mulţimea pestriţă vorbind toate limbile lumii!...
Şi mai avea un "bonus" Praga miezului de vară: Cow parade. Una adevărată, cu peste 150 de văcuţe de plastic numărate de mine în perimetrul central. Care o bătea pe aceea văzută doi ani mai devreme în Luxemburg. Cea din Bucureşti, de mai târziu, fiind o glumă proastă!...

Fotografii: iulie 2003, Canon EOS 50E, filme Kodak Pro foto 100

Praga cow 2

Fotografii: iulie 2003, Canon EOS 50E, filme Kodak Pro foto 100

Capătul lumii 2

Fotografii: 2000, aparat Pentakon SIX TL, filme Ilford Pan 50 (6x6), model Daniel Minciună, actor al Teatrului de păpuşi din Constanţa...

Capătul lumii

Suflet trist, înfrânt de o dorinţă neîmplinită, de o întâmplare nefericită, de o nedreptate dureroasă... Cât de aproape este Capătul lumii în aceste clipe...

Poeţi ai vieţii, ai bucuriei, ai speranţelor nemărginite, ai încrederii... Când deşertăciunea îşi întinde aripa peste noi, Capătul lumii ni se-arată - Fată Morgana îndemnându-ne să o urmăm spre Ne-unde...

Indiferenţi la toate argumentele celor din jur scormonim prin sertarele minţii, adunând amintirile bune, scăzându-le pe cele rele, murmurând, pentru prima oară, cuvintele unui poem:


Nu mai primesc scrisori

Şi nici o birjă Doamnă nu mi se-opreşte-n prag.

Luceferii se sting şi cai de noapte trag

Prin ochiul ploii triste sărbători.


Nu îmi mai scrie nimeni şi telefonul tace,

Adresa mea s-a stins, mut curcubeu tăiat în două de o floare.

Şi zilnic ma hrănesc cu porţii de uitare

Şi despletită toamnă în visul meu se face.


Nu mă mai bate nimeni din drumul dus cu flori,

Cocorii au plecat cu ultimele frunze

Şi-mi plimb trist poezia prin autobuze

Vânzând bilete de privit ninsori.


Doar Don Niente-i cel care-L văzu

Trecând, Iisus desculţ printre cuvinte...

Şi ziua aşteptând, ca un copil cuminte,

Să zboare încă-odată aripa ce căzu.


Poetul e plecat, nu-l căutaţi, de-acum

La telefon răspunde plictisit un greier,

Oraşul e cosit şi transformat în fân

Şi doar cuvintele mai pot să le cutreier...




Să fie un poem de dragoste?... Despre dragoste?... Răscoliţi-vă prin suflete, Prieteni, cel mai adesea iubirea este aceea care ne cumpără "biletul" spre Capătul lumii...

Dumnezeu există?... Nu ştim, dar ne rugăm în fiecare seară Lui... Capătul lumii însă, cu siguranţă, DA... Măcar o dată în viaţă l-am atins, l-am înfruntat. Apoi am devenit Învingători sau Învinşi!...

Fotografii: 1998 şi 2000, aparat Canon EOS 50E, filme Kodak Gold şi Pro foto, model Daniel Minciună, actor al Teatrului de păpuşi din Constanţa...