marți, 23 septembrie 2008

Nenea Nicu, Îngerul care mă priveşte din cer...

Prin 2001, la un vernisaj la Rm. Vlcea. Domnii din rândul de sus (de la stânga spre dreapta) : D-l Purice, directorul Muzeului de artă din Rm. Vâlcea, pe al doilea domn nu-l cunosc, Ion Ciobotaru, Laurenţiu Mărgineanu, George Boţic. Rândul de jos: Gheorghe Lăzăroiu, Dr. Trestian Găvănescu şi Nicu Dan Gelep.

Dacă pleci pentru mai multă vreme hai-hui, sigur, la întoarcere, veştile proaste vor reuşi să-ţi întoarcă toate bucuriile pe dos.
Nenea Nicu Dan Gelep nu mai este. A plecat acum o lună de zile la Îngeri, să facă poze alături de Mihailopol, de Friedmann, de Comănescu, de Frandin, de Faria, de Rizeanu, de Ioşca Baci, de Oprişor, de Săvulescu, de Lăzăroiu, de Iarovici şi de mulţi alţi fotografi care au făcut să se vorbească despre fotografia românească prin toate coclaurele lumii.
A fost un om extraordinar. Mare fotograf, mare conştiinţă. Mereu cu o glumă în colţul gurii, mereu cu un sfat pentru cei tineri. Cuvintele nu-mi sunt de ajuns ca să pot exprima tot ce am simţit aflându-mă în preajma lui, tot ce simt acum când am aflat că nu mai este. Doar un gol imens, ca şi cum o parte din lume ar fi dispărut.
Sărut mâna Nenea Nicu. Odihneşte-te în pace!...