marți, 20 noiembrie 2012

Musca-fără-cap


Vă scriu de pe un pat de spital. Din când în când ceva se rupe și trebuie ”reparat”. Puțini și doar dintre cei care trăiesc cu Sufletul știu și simt asta. Nimic nu este mai bun pe lumea asta decât liniștea sufletească, decât puterea de a înțelege lucrul bine făcut și pe cei care, cu toată ființa lor îl fac. Doar că puțini sunt în stare să înțeleagă...
Joi mi-am împlinit un vis: un Canon 5D Mk III. E greu de spus ce am simțit când, seara, l-am folosit pentru a fotografia la Indiile Galante. Este un alt aparat decât precedentul din serie. Un om care trăiește din Fotografie, mai ales din cea utilitară, va ști despre ce vorbesc. Un Album intră la tipar, un alt Proiect stă gata să înceapă...
Se va găsi un ”omuleț” dintre mulții omuleți să întrebe retoric: ”și ce, praf în ochi, puteai face astea și cu o compactă... ce Canon ce Laica-Balalaica...”
Feriți-vă Prieteni, Musca-fără-cap zbârnâie în libertate pe ogoarele fotografiei românești!

Dinuleeeeeee, Mircea, iertați când gura vorbește fără minte, mâine va fi mai rău.