Nici măcar nu este de înțeles. Doar de simțit... Am pierdut atâtea ”clipe de grație” de când țin în mână aparatul de fotografiat încât o altă imagine furată de ici de colo nu mă mai face să simt nimic. Nici măcar amărăciune. Pe undeva, pentru unii, este normal să-ți placă ceva (în cazul de față o imagine) și să-ți însușești cevaul care ți-a făcut ”pitpalacul” să bată mai repede câteva secunde. Așa de repede încât repede ai simțit nevoia să împărtășești acel ceva cu prietenii tăi. Contează mai puțin pentru tine că altcineva și-a pus la contribuție neuronii ca să te bucure și pe tine...
Mai văd că acel ceva ”face pui”. Adică anul ăsta, la sfârșit, mai mulți și-au pus trepiedele pe acolo pentru o imagine frumoasă. Unii s-au priceput, alții nu. După mintea fotografică pe care o au. Oricum, la anu va fi mai bine. Dacă vor persevera. Dacă nu, măcar o experiență micuță ajută la progres. Că la regres nu are cum. Un șut în pixeli = un pas înainte! Știu că în loc de pixeli era alt cuvânt, da promit să patentez treaba cu șutul în pixeli... Pe cea cu ”Romanela” nu am făcut-o și au preluat-o alții fără să-și mai aducă aminte de unde.
Fotografia naște pasiuni nebănuite (asta e veche), important este să putem înțelege aceste pasiuni și să le ținem în frâu. Cum o putem face? Ăsta da subiect de workshop. Da sigur nu-l va face nimeni. Că nimeni nu-i nebun să dea din casă. Iar când spun ”nimeni” mă gândesc doar la câțiva, puțini, care au aprofundat subiectul și au reușit să-l înțeleagă...
În rest... numai de bine!
Iar pentru cei care o folosesc să ureze ”La mulți ani”... imaginea este făcută în octombrie, la Sărbătorile Iașului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu