luni, 3 noiembrie 2014

02.11.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 215


Amu fix 3 zile, diling, diling, zdrang, fleoșc - sună telefonul (adică)... La capătul celălalt (era să zic ”al firului”) un nene:
- Alo, domnu...
- Da, bunăziua!
- Sunt cutare de la firma și mai cutare din București.
- Da, vă ascult.
- Noi facem niște albume cu România, nu pe fonduri europene... și acum a venit și rândul Iașului. Ni s-a spus că sunteți cel mai cel și mai cu multe poze din Iași. Ne puteți ajuta cu imagini?
 Deja eram picat pe spate de respect și intuiam ce va urma...
- Dacă aveți bani să le plătiți, cu mare drag!
- Păi nu v-am spus că nu este pe proiecte europene? Vă punem numele acolo pe album!
- Mulțumesc că v-ați gândit la mine, dar nu mă interesează.
- Domnule, cum naiba toți fotografii din Iași vor bani pe imaginile lor???
- Păi eu știu? Probabil pentru că-și cumpără singuri sculele cu care fac respectivele imagini și se gândesc că și timpul pe care-l consumă din viață contează acolo măcar pentru 3 lei!
- Domnule, o să rămână Iașul o gaură neagră în istoria albumelor noastre.
- Ghinion - zic eo - dumneavoastră faceți aceste albume pe gratis?
- Păi da, noi muncim pentru România, domnule - îmi zice cu mândrie patriotică dumnealui.
- Și la sfârșitul lunii copilul sau soția vă mănâncă din ce vă dă România?
Aici nenea rămâne fără cuvinte... prilej pentru mine să-i zic politicos ”olevoar” și abținându-mă cu greu să nu-i bag Romanela aia pentru care muncește cu drag pe gât.

Auzi nene, altul care mă ia de bou cu tzâtze. Adică dă tu fraiere poze cu Iașul, că umbli după ele fie noapte fie zi, fie ploaie fie ninsoare fie 40 de grade la umbră, că noi avem grijă să muncim pentru Romanela și să mulgem paralele pentru noi. Nu contează că tu faci echilibristică de la o lună la alta întinzând de bănuți, nu contează că în loc să halești de 3 ori pe zi halești numai de două și din ce rămâne îți mai iei un card sau 2 pixeli fierbinți, că mai culegi din urma colegilor tăi aperturile pe care le scapă pe jos, doar doar ăi mai bunghi o poză nouă pe ici pe colo, prin părțile esențiale ale Iașului. Băieții le vor moca și-ți trec și numele pentru asemenea onoare (nu mai zic că mi-l greșeau mie-n sută) pe tipăritura lor de rahat... 
Acuma... nici nu știu dacă să-mi pară rău de gaura neagră în care se va scălda Iașul pentru că nimeni nu le dă la bagabonți poze moca. Dacă își rup niște lovele de la gură le pot da un album gata făcut, ca să mai aibă și ei o zi, două acolo libere și să mai ia o pauză de la munca pentru Romanela. Moca, pe care o fac. Futu-le neuronul ăla al lor de jmecheri ce sunt! 

Niciun comentariu: