joi, 2 ianuarie 2014

02.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 2

Nu știu care m-a blestemat. Sper că dintre Prieteni: pe la 10 de dimineață tranc - clamp telefonul. Mă sunau băieții de la Iulius Mall să-mi ureze La mulți ani și să-mi spună că 1, 2, 3 șevrolete au făcut buf. Ghinion de neșansă zic eu, întorcându-le urarea. Vorbesc cu domn Președinte Popeasca și pe la 13 trecute fix sunt pe poziție. Eu, Președintele vine pe la 14, că de aia e șef... 
Cică pe la 3 din noapte un șevrolet s-a ambetat și s-a dat la altele două. Bilanțul catastrofei: 1 chicior de șevrolet rupt, o ramă a făcut șpagatul (culmea e că sticla a rămas întreagă), altele 2 sunt întregi la lemn da sticla e zob. Celelalte se bâțâie de parcă au băut numa sec 2 zile și 2 nopți. Se vede că lemnul era cam(umflat) când le-am adus și între timp s-a mai supt la piept de la căldură, așa să șuroabele se bâțâie la fiștecare atingere. Le-am strâns pe cele rămase întregi iar luni de dimi o luăm de la capăt, adică le remparăm pe cele bulite, le punem sticlă la cele sparte, bașca că le facem și niște triunghiuri și le încălțăm cu ele la chicioare. Lemn le facem!
Acuma fără glumă, dacă eu o fur cu ceva mi se rupe. Mă doare că ceea ce fac pentru cei de lângă mine trebuie mereu să aibă câte-un hop, câte-o vâlcea. Un șevalet din comerțul capitalist ar fi costat 360 de lei. Noi le-am făcut la nenea tâmplarul și am nimerit-o pe lângă, se pare, din prima. Da le facem să stea cu pieptul bombat și ne ținem de programarea la expoziții. Nici nu știți cât mă bucur că avem, din nou, unde expune!

Mă uitam astăzi la Alecsandra cât de mult s-a bucurat când și-a văzut fotografiile printate pe hârtie foto și raster 30x45 cm. Nu știu ce învață ea în Anglia la facultate da numai ce ar trebui cred că nu...

   AMR 57, să fiți iubiți!

01.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 1

Nici măcar nu este de înțeles. Doar de simțit... Am pierdut atâtea ”clipe de grație” de când țin în mână aparatul de fotografiat încât o altă imagine furată de ici de colo nu mă mai face să simt nimic. Nici măcar amărăciune. Pe undeva, pentru unii, este normal să-ți placă ceva (în cazul de față o imagine) și să-ți însușești cevaul care ți-a făcut ”pitpalacul” să bată mai repede câteva secunde. Așa de repede încât repede ai simțit nevoia să împărtășești acel ceva cu prietenii tăi. Contează mai puțin pentru tine că altcineva și-a pus la contribuție neuronii ca să te bucure și pe tine...
Mai văd că acel ceva ”face pui”. Adică anul ăsta, la sfârșit, mai mulți și-au pus trepiedele pe acolo  pentru o imagine frumoasă. Unii s-au priceput, alții nu. După mintea fotografică pe care o au. Oricum, la anu va fi mai bine. Dacă vor persevera. Dacă nu, măcar o experiență micuță ajută la progres. Că la regres nu are cum. Un șut în pixeli = un pas înainte! Știu că în loc de pixeli era alt cuvânt, da promit să patentez treaba cu șutul în pixeli... Pe cea cu ”Romanela” nu am făcut-o și au preluat-o alții fără să-și mai aducă aminte de unde.
Fotografia naște pasiuni nebănuite (asta e veche), important este să putem înțelege aceste pasiuni și să le ținem în frâu. Cum o putem face? Ăsta da subiect de workshop. Da sigur nu-l va face nimeni. Că nimeni nu-i nebun să dea din casă. Iar când spun ”nimeni” mă gândesc doar la câțiva, puțini, care au aprofundat subiectul și au reușit să-l înțeleagă...
În rest... numai de bine!

Iar pentru cei care o folosesc să ureze ”La mulți ani”... imaginea este făcută în octombrie, la Sărbătorile Iașului...