luni, 20 ianuarie 2014

20.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 20

Încet-încetișor-încetileț se adună imaginile care vor da viață expoziției Călător prin Romanela (promit să mă mai gândesc la titlu). Sincer, editarea lor (la unele) îmi dă bătăi de cap. Nu știu cum să fac: să le editez pentru puriști sau să trag de cursoare. Unele merg în prima variantă. Altele în cea de a doua. E ca la loterie... acolo unde simt că trebuie să mai pun ceva de la mine, PUN.  N-am fost niciodată, de când am trecut pe ”in color”, de părere că nu trebuie să intervii, la editare, în fotografie. Acolo unde poți să adaugi ceva în plus (bun) la ce lentila aparatului a reușit să transmită la senzor, dacă ai câte ceva în instalație trebuie musai să adaugi. Este contribuția sufletului tău de ”maestru” la imaginea finală. Amprenta ta de zăbăuc pe cadranele monitoarelor (vorba vine). De alte multe ori, la imaginile făcute acum mai mulți ani, cu obiectivele rămase de pe film, este musai să intervii pe ici-pe colo prin părțile esențiale. Altfel imaginea ar arăta ca naiba. Ce să-i facem, eram săraci pe atunci și nu ne permiteam. Mai nașpa este că nici acum nu ne prea permitem. Noroc cu programele de editare...
Așa că, la vernisagiu, vor fi și pentru mere și pentru pere. Și vom face pe secțiuni: 2 minute să strâmbe din nas merele și 1 minut jumate perele. Chiar dacă mie perele-mi plac mai mult decât merele.
La fotografia de mai sus am putea să-i spunem ”Pictorul de oraș(e)”. La cât de colorată este unii vor crede că am tras de manete. Ciuciu. Doar 1 filtru de polarizare atunci, la Sighișoara, o lumină măi-măi și acum o editare normală: claritate, strălucire-contrast, coloare și cam atât. Aparențele-nșeală uneori. Dar măcar am prins secunda fantastică, când nenea ăla vopsea umbra pe perete!
Am căutat niște melodii cu-despre Iași pentru prezentarea de miercuri de la Primărie. Nu-s nene decât vreo 3 folosibile. N-au cântat băieții Iașul decât pe la petreceri. Ba Aurel Moldoveanu i-a furat melodia ”Ninge pe Moldova” lui Radu Ștefan. Bagabontul, credea că nu-și mai aduce aminte nimeni de ea. Tot Tata Mihai m-a ajutat cu transformarea de la... la. Nu știu ce m-aș face fără ajutorul lui. Chestia curioasă e că am devenit puțin nervos. E prima oară după mulți ani când un  album de-al meu are parte de o lansare. Cred că am îmbătrânit!
Pe miercuri la Primărie...