sâmbătă, 25 ianuarie 2014

25.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 25

Azi pe la ora 8 era o vreme câinească. Ningea mărunțel da-nverșunat. Mai bătea și vântul în coastă. Numai bun de mers la pozat... La fără 10 mă extrag din casă zicându-mi că nu vor veni decât 1 maxim 2 la ”întâlnire”. Ți-ai găsit. Erau deja toți 13 cu care am mers la pozat la Ciurbești. După atâtea zile cenușii trei centimetri de zăpadă au fost destui să scoată pătimașii din case. Chiar dacă ningea și erau minus 11 grade. Ciudată nație sunt Fotografii. Zgomotul clămpănit al obturatorului să-l audă. În rest nu mai contează nimic!
Am fost de peste 30 de ori la Ciurbești. Aproape mereu același traseu: pe ulițele satului, coborât la lac și apoi, pe altă cărare, unde am lăsat mașinile. Lumea deja ne știe și nu-l mai sună nimeni pe Primar când ne vede umblând teleleu. De data trecută s-a mai vopsit un gard, s-a vopsit și poarta cu ochi și gură, nici acum nu prea sunt oameni și nici pescarii nu mai stau cu ochii bulbucați la pluta undiței așteptând să prindă chisoagă. Doar copacii de pe malul lacului sunt din ce în ce mai puțini... 
Nici nu prea ai ce poza dacă stau și judec drept. Bătrânii sunt la căldură în mica căsuță. La ușă doar un târn de nuiele și un baston amintește de ei. ”Iar îi filmați pe moșnegi ?” ne trântește în ciudă o gospodină cu treling violet, ciorapi flaușați în dungi, gumari și o sacoșă de plastic zbârcită cu PDL-ul în mână. Se vede de la o poștă că se duce la magazin după orez! Altundeva niște cârlige de plastic frumos colorat așteaptă ca gospodina să scoată rufele din mașina de spălat. La poarta cu păsări nimic nou. Doar un pic de zăpadă peste ele. Altă aranjare în cadru decât cea din primăvară, vară și toamnă. La câte rufe sunt la uscat glumim că lipsește de pe sârmă carpeta cu Răpirea din serai. Nu lipsește, e la locul ei... Pe lac, într-un ochi de apă de trei metri pătrați 14 lebede (ca și noi) și vreo 50 de rațe sălbatice calcă apa cu înverșunarea dorului de căldură și amintirea dezghețului care va veni. Păcat că sunt cam departe și nimeni nu-și dorește să verifice rezistența gheții.
În rest, o zi ca toate altele. Doar bucata dintre mers și întors bună de pus în rama amintirilor frumoase”