vineri, 28 februarie 2014

28.02.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 59


Prutul lacrimilor noastre să-l acoperim cu flori... Parcă așa suna sloganul din primăvara lui 1990, primăvara primelor Poduri de flori. Eram fotoreporter la fostul ziar al lui nenea partidul, Clopotul Poporului, mai apoi Gazeta de Botoșani. La Cotu Miculinți, pe arătură se ținea dixtracția. Pe partea ailaltă era Pererita lui Grigore Vieru. Prima dată, dinspre Basarabia au venit Vieru, Doina și Ion Aldea Teodorovici purtați de o barcă. Tribună nu era așa că s-a improvizat din remorca unui tractor. Lumea s-a strâns ca la urs. Discursuri, cântece, lacrimi. Pe la margini deja începuse micul comerț la bucată. Se vindea și se cumpăra orice. Nefiind pod am luat-o călare prin apă. De trei zile-mi cumpărasem o pereche de pantofi nemțești din piele maro, o minunăție de care eram tare mândru. Praf i-am făcut de câte ori am trecut vadul înainte și-napoi. Prima oară a fost mai greu, când de mână cu un moșneguț beat clampă și care spunea că cunoaște albia ca-n palmă am nimerit singura gaură și apa mi-a trecut de-asupra capului. În rest era până la brâu. A fost emoționant...
Spre sfârșitul toamnei, la Chișinău, Grigore mi-a scris emoționat de cadoul pe care i-l făcusem, vreo 30 de fotografii mari de la Pod, că ”nu poate să moară un popor care se prinde în horă la mijlocul unui râu îngrădit de sârmă ghimpată”... Acum cred că se răsucește în mormânt!
Acum sârma aia ghimpată este în jurul sufletelor noastre. Lovite, batjocorite, umilite zi de zi într-o țară care nu mai este a noastră, pe care nu o mai regăsim așa cum știam, care pare că ne face un mare serviciu că ne acceptă în ea, că ne dă de lucru (la care are), că nu ne-a pus, încă, impozite pe aer și pe ziua de mâine.

Mâine, pe la 9 de dimineață, 6 prieteni suntem la Veneția. Cinci zile de aventură fotografică, de respirat între oglinzi paralele...
53 de muguri de primăvară pentru sufletul meu. Plecăciune la toți cei care veți trece pe-aici!