miercuri, 12 martie 2014

12.03.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 71


Nu-i poți rata, nu poți să  nu-i remarci pe unde mergi, pe unde te uiți, pe Feisbuc... Ei sunt cei cu Photography în coada numelui. Au cureaua de la aparat înfășurată temeinic în jurul încheieturii - dacă cineva le-ar pune gând rău la Nikon ar trebui să ia și mâna cu el. În 95% din cazuri musai parasolarul e pus invers și în altele 90% ori au montat blițul pe aparat ori blițul aparatului stă sculat să le lumineze operele. Când nu fac poze la tot ce văd în fața ochilor (cam 20%) musai fac poze la neveste sau la prietene. În primul caz, cum ajung acasă umplu Feisbucul cu poze lălâi gen ”de prin...”, ” astă seară în...”, ... de 10”, imagini fără nici o noimă, fără mamă și tată. În al 2-lea la fel: albume peste albume cu consoarta din  dotare sau cea viitoare, cu demoazela bosumflată, încântată, crăcănată, cu șpagat pe dreapta, cu bube pe stânga, cu cărarea vopsită în negru la frumusețe de păr blond! Dar cel mai simplu lucru după care-i recunoști e (musai) rucsacul. Rucsacul nene e piesa de rezistență a dotării lui Photography. Indubitabil e mare. Cât mai mare, că te și minunezi ce mai poate să pună în el înafară de aparatul de 1500 de lei și cele 2 obiective de kit. Și, indubitabil și invariabil, are legat de catarame pe Măria Sa Trepiedul cumpărat la promoție din Cherfur. Chit că are treabă (1 dată pe an pe lună plină), că n-are treabă cu el, trebuie să fie acolo, bălăngănind de rucsac, certificatul suprem al lui Photography că există, trăiește și crează printre noi, ceilalți.

În rest, toate bune și frumoase pe Frontul de Est!