miercuri, 14 mai 2014

14.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 134


La scară mai mică sau mai mare toți (cei care ținem un aparat de fotografiat în mână) ne visăm Fotografi. Mai mici, mai mari, nu contează. Suntem Fotografi și gata. Unii dintre noi încercăm să fim ”martori ai timpului pe care-l trăim”. Alții doar martori ai timpului familiei noastre sau, martori ai ”aiurea-n tramvai”. De puține, foarte puține ori, uneori niciodată, ni se întâmplă să trăim ”vremuri tulburi” și să scoatem atunci aparatul și să fotografiem. Iar peste ani imaginile noastre să devină o parte a identității unei țări, unui oraș, unei comunități... Se spune atunci, sau am putea spune, peste timp, că ”am avut noroc”, sau că ”am avut curaj”, sau că, pur și simplu, ”ne-am făcut datoria”. Oricare ar fi fost ea. Nu știu cât contează pentru ceilalți. Cât de mult este, sau nu, apreciată această ”datorie”. În fine, noi și aparatul nostru încercând să lăsăm ceva celor care vor veni peste timp. Nu-i așa?
Imaginile de mai sus sunt făcute în 22 și 23 decembrie 1989 la Botoșani. La ”Revoluție”. Pe 26 decembrie puneam pe pereții Galeriilor ”Ștefan Luchian” 200 de imagini 18x24 cm. Prima expoziție ”liberă” din România post decembristă. Știți, unii dintre voi, povestea: 5 leuți biletul la intrare (afișul expoziției) și seara fuga la CEC să depun banii strânși în ”Contul Libertatea”. 43.000 lei într-o săptămână. Restul nu mai contează. Nici măcar faptul că toți ”leii” revoluționari din Botoșani au căpătat cerfetecatul respectiv pe baza pozelor mele!


De ce am pus imaginile și scris cuvintele de mai sus? Simplu: în Iași, la Palatul Culturii, până la sfârșitul lunii puteți vedea imaginile unui mare Fotograf. Expoziția ”Invazie 68 Praga” aparținând fotografului ceh Josef Koudelka. Nu cred că este cazul să povestesc despre ea. Orice Fotograf care se respectă măcar a auzit ”povestea” care a dat viață imaginilor din expoziție. Cine n-a auzit poate da cu tasta pe goagăl și se lămurește. Am mai văzut expoziția și am albumul care o însoțește. Este de privit, de gândit, de rumegat, de înțeles, de, de, de... Dar, în primul rând, este de văzut. Musai!
Ce n-am înțeles eu prea bine este alegerea celor care au adus expoziția (după drumul ei pe la București, Timișoara și Sibiu... parcă și Cluj - adică orașele cantindate în 2021 la titlul de Capitală Culturală Europeană) pentru a o expune la Palatul Culturii, clădire aflată de ani buni într-o renovare fără de sfârșit. Frumosul mozaic al holului central al Palatului a fost acoperit cu niște panouri mizerabile de PFL, la ”periferia cărora a fost pusă expoziția. Lumină puțină... parcă intri într-o gaură neagră și mizeră peste care plutesc imaginile cu invazia de la Praga. Chiar nu pricep de ce trebuie mereu să improvizăm, mai ales că expoziția este numită ”a anului” la Iași. Nu se putea face în altă parte? La Palas în atrium ar fi fost un loc cu mult mai nimerit și cu o vizibilitate de zeci de ori mai mare, Palatul fiind mort în materie de atragere de vizitatori după anii de ”nimic” datorați marilor restaurări. Știu că nu prea sunt săli de expoziție în Iași care să poată găzdui o expoziție de o asemenea mărime, dar cum e acum cred că nici în visele cele mai negre ale lui Koudelka nu s-a arătat!

PS: postarea de azi are numărul 1001. Ca în povestea aceea fără de sfârșit cu Sultanul și Șeherezada.