sâmbătă, 26 iulie 2014

26.07.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 181


Azi vom vorbi despre o fotografie ”aproape” ratată... Este făcută în centrul Liejului - Belgia. De multe ori ni se întâmplă să vedem un cadru cu potențial și să nu-l putem face așa cum ne-am dori sau cum am considera că trebuie făcut - din punct de vedere al încadrării. Și asta pentru că, uneori, focala obiectivului nostru ”nu ajunge” așa cum ne-ar trebui. Aici eram cu un 70-300 pe aparat iar imaginea este făcută la capătul de 70 mm. O încadrare cam strânsă... să mă dau un pas înapoi nu puteam că dădeam peste doi neni de la meliție și mașina lor parcată pe caldarâm. Dacă ocoleam mașina să lărgesc cadrul se duceau secundele (1, 1,5) în care băiatul a râs și, sigur, la cât de norocos sunt, intra cineva în cadru, între mine și subiect. Așa că, în viteza care eram am preferat să fac 4 declanșări - atâtea a durat ”acțiunea” - dintre care 2 cu șarful pe telefonul fetei, doar doar s-o vedea clar acolo băiatul neclar din fundal, și, în momentul când am văzut că dumnealui râde, am schimbat clarul pe el. Dacă vă uitați cu atenție la umărul  drept (în poză) și stâng al băiatului observați o chestie roșie cu buline albe. Este ”pasagera” avionului - o duduie cu batic - care, dacă aș fi avut vreme să fac trei pași mai la dreapta, să pozez din partea cealaltă a fetei, s-ar fi văzut în cadru și ar fi ”rimat” cât de cât cu fesul din capul tinerei care fotografia. Așa... am făcut în secunda și ceva care am avut-o la dispoziție ceea ce s-a putut. Nici prea - prea, nici foarte - foarte, dar destul cât să vă încheg câteva gânduri despre Fotografie... Și ce Bre? - vor zice unii... Dar dacă sunt (și sigur vor fi) și cei care să înțeleagă ce este de înțeles, atunci este minunat: nu am scris degeaba!

Și tot de la Liej, cu câteva minute înainte de a face această imagine, am să vă povestesc despre o ”nefotografie”. Adică despre o imagine pe care am văzut-o dar n-am apucat să o fac, cum sunt cu duiumul zi de zi pe care le vedem da... ori n-avem aparatul, ori este nepregătit și până-l pregătim rămânem numai cu văzutul, ori obiectivul care trebuie, ori, ori, ori: eram pe o străduță care dă spre piață și văd un tânăr cu trei cutii de Cola în mâna dreaptă uitându-se într-o vitrină. Cutiile (una normală, una de Cola 0 și alta de Fanta) erau desfăcute - se vedeau cheițele de la capace, iar faptul că le ținea într-o singură mână ducea spre o poveste hazlie... Am făcut doi pași spre peretele din dreapta pentru a mă pune în același plan cu băietul respectiv, am dus aparatul la ochi, am încadrat și declanșat. În momentul declanșării, între mine și subiect s-a interpus o domnișoară care a ieșit din magazinul a cărui intrare era lângă vitrina în care privea băiatul. Apoi a ieșit o a doua domnișoară - în fapt ”posesoarele” cutiilor de Cola în plus din mâna băiatului. Și-au luat cutiile și au plecat... iar eu am rămas cu ”amintirea” unei fotografii interesante ”de stradă” pe care am ratat-o cu brio. Că așa-i în tenis...